Când a creat Dumnezeu mama?

Se alune că atunci, când Dumnezeu a creat Mama, era în a şasea zi, de muncă. Un înger a venit şi l-a întrebat:

– Dar, de ce munceşti atât timp la femeia asta?

– Păi, nu vezi cât e de complicat?! Are peste 200 de piese: o poală, suficient de mare cât să-i stea trei copii în braţe, de-odată şi care dispare de îndată ce se ridică, în picioare; are un sărut, care vindecă orice boală, de la o zgârietură la o inimă frântă; e maleabilă, dar nu e elastic, şi are şase perechi de mâini.

– Şase perechi, de mâini! Imposibil! răspunse îngerul uimit.

– Eh, şi asta nu e nimic, pe lângă cele trei perechi de ochi! spuse Dumnezeu.

– Trei perechi de ochi? Pentru toate mamele? întrebă îngerul înmărmurit.

– O, daa. O pereche, care vede şi printr-o uşă închisă, când îşi întreabă copilul, ce face acolo, ea va şti deja răspunsul. O pereche de ochi, la ceafă, pentru a vedea, ce trebuie să ştie, deşi nimeni nu o va crede, în stare de aşa ceva. Şi o pereche în frunte, cu care să-şi, vadă copilul, mai ales când acesta este, obraznic şi să-i spună că-l înţelege şi că-l iubeşte fără ca măcar să scoată un singur cuvânt.

– Dar, Doamne, nu e cam mult de muncă, într-o singură zi?! Poţi termina şi mâine!

– Oh, dar, NU pot! Sunt aproape,de final şi mi-e aşa de dragă. Se poate vindeca chiar singură când este bolnavă, şi poate face mâncare, pentru 6 persoane din jumătate de kilogram de carne.

– Dar, e aşa de moale.., spuse îngerul care s-a apropiat, şi a pipăit Mama.

– Da, e moale, dar, e foarte puternică. N-ai idee câte poate, îndura şi realiza.

– Şi va putea, să şi gândească? a întrebat îngerul.

– Nu numai că va putea gândi, dar va fi capabilă, să argumenteze şi să negocieze.

– O, Doamne, dar Ţi-a scăpat, puţin material aici, în colţul ochiului. Ţi-am spus eu că lucrezi prea mult la acest model!

– Dar nu e material, e o lacrimă!

– O lacrimă?! La ce-i foloseşte?

– Îi va folosi la bucurie, la tristeţe, la dezamăgire, la durere, la singurătate, la supărare, la mândrie.

– Dumnezeule, eşti genial. Te-ai gândit chiar şi la asta. Ai creat şi lacrima!

– Nu, aici greşeşti, i-a răspuns Dumnezeu zâmbind. Eu am creat doar femeia, ea a creat lacrima.