Casa cu covorul roșu

O femeie foarte nevoiașă, trăia, într-o mare sărăcie împreună cu nepoațica sa, care era foarte bolnavă. Starea copilei se înrăutățea pe zi ce trecea nemaiavând, medicamente dar nici, bani să cumpere altele. Cu multă durere, în suflet, bunica, hotărî să o lase singură, pe nepoțica ei și să meargă la oraș, să caute ajutor. La singurul spital public din regiune, i s-a spus că medicii nu se pot deplasa, la domiciliu şi că ea trebuie să o aducă, pe fată pentru a o examina. Era disperată, pentru că ştia că nepoata ei, nici măcar nu se putea ridica din pat. A plecat, şi trecând pe lângă o biserică, hotărî să intre.

Câteva doamne stăteau în genunchi, spunându-şi rugăciunile. Îngenunche şi ea. A auzit rugăciunile acelor femei, şi când a avut ocazia a spus şi ea cu voce tare :

-Bună, Doamne, sunt eu, Maria! Uite Doamne, nepoata mea, care este foarte bolnavă. Eu aş vrea să mergi la ea şi să o vindeci. Te rog, Doamne, notează adresa! Doamnele erau foarte surprinse, de asemenea rugăciune şi continuau să asculte.

-Este foarte ușor, zise ea, doar trebuie să urmezi, un drum de piatră şi după ce treci un râu cu un pod, trebuie, să mergi pe o cărare de pământ. Treci de magazinul de cadouri. Casa mea, este ultima colibă din aia, mai dărăpănată.

Celelalte doamne, erau foarte atente la această rugăciune și se abțineau să nu râdă.

Ea continuă:
-Uite Doamne, uşa este încuiată, dar cheia se află sub covorul, roșu, de la intrare. Te rog, Doamne, tratează-mi nepoțica. Mulțumesc.

Şi când toate acele doamne credeau că a terminat, Maria mai adăugă :
-Ah, Doamne, te rog, nu uita să pui cheia, la loc sub covor că dacă nu, nu voi putea intra în casă.

Mulțumesc, mulțumesc mult Doamne!
După ce doamna Maria plecă, celelalte doamne începu să murmure spunând ironic :
-Cât, de deplorabil, este să vezi persoane care nici măcar nu știu cum să se roage!

Când doamna Maria, a ajuns acasă nu mai putea de bucurie văzându-şi nepoțica stând pe podea și jucându-se cu păpușile.
-Deja, te-ai ridicat din pat ! strigă ea.
Şi copila, privind-o cu seninătate, i-a spus:

Un medic, a fost aici, bunico! Mi-a dat un sărut pe frunte și mi-a zis, că o să mă fac bine. El era aşa, de frumos bunico. Hainele Lui, erau aşa de albe și părea că strălucesc.
-A, mi-a mai spus să-ți zic, că a fost uşor să găsească, casa noastră şi că a lăsat cheile, sub covor aşa cum tu i-ai cerut.

MORALA: DUMNEZEU NU VREA CUVINTE FRUMOASE, EL VREA CUVINTE SINCERE !!!