Ierusalime, Ierusalime, una dintre cele mai cunoscute melodi populare din Israel.

Una dintre cele mai cunoscute melodi populare din Israel si a fost scrisă in 1967. Ierusalim, Ierusalim…

Ierusalime, Ierusalime, De câte ori am vrut să-ţi adun copiii, aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! 38 Iată că vi se lasă casa pustie! 39 Căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: «Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!

1. Pe drumul cel de piatră
De pe-o colină ‘naltă
Isus cu faţa tristă privea,
privea înspre cetate
Cetatea mult iubită

Vazandu-i nepăsarea El plângea
„Ce n-am făcut eu oare pentru Tine
Că să mă crezi că am venit de sus ?
Te-am vindecat, Şi ţi-am făcut doar bine
Dar tu ai refuzat harul adus ! ”

R1: Ierusalime te-am iubit
Ierusalime la tine am venit
O, de-ai fi cunoscut tu astăzi
Vremea cercetării tale
Şi lucrurile care pot să-ţi dea salvare

„Hatikva” (în limba română „Speranța”) este Imnul Național al Statului Israel.

„Hatikva” a fost scrisă în prima sa versiune, în 1877, de către poetul evreu pribeag, originar din Galiția, Naftali Hertz Imber (1856-1909), în timpul șederii acestuia la Iași, ca oaspete al unui cărturar localnic. N.H. Imber a continuat să-și cizeleze poezia și în Palestina otomană, după ce a emigrat acolo în 1882. Mai multe așezări agricole ale evreilor din Palestina, ca: Petah Tikva, Rișon LeȚion și Rehovot, s-au mândrit că poezia a fost creată în perimetrul lor.

Poezia caracterizată de un conținut patriotic romantic, avea nouă strofe și un refren, și se numea „Tikvatenu” („Speranța Noastră”). De asemenea, ea avea un detaliu comun în structură cu o poezie a poetului german Nikolaus Becker (1809-1845), Cântecele Rinului, în care fiecare strofă începea cu cuvintele Atât timp cât… și care fusese tradusă în ebraică în 1845.

Refrenul Încă nu s-a pierdut speranța… rezona din retorica imnului național polonez, pe care Imber, ca băștinaș al Galiției, îl cunoștea: Polonia încă nu e pierdută….[1]

N.H.Imber a publicat poezia în 1886, la Ierusalim, după ce ajunsese în Palestina, într-un volum de poezii intitulat: „Barkayi” („Luceafărul de Dimineață”). [Atunci poezia se numea încă „Tikvatenu” („Speranța Noastră”)].