Marturia unei femei care se credea atee

Marturia unei femei care se considera… atee !

Pe vremuri nu credeam în existenţa lui Dumnezeu. Şi nu ştiu cum se face că, precum toţi ceilalţi atei, eram foarte deranjată de faptul că unii credeau totuşi în El.

Ce se întâmplă cu ateii… de folosesc atât de mult timp, atâta atenţie şi energie, căutând să combată ceva ce ei nici nu cred că există?!

Ce ne determină să facem asta? Când eram atee, îmi închipuiam că o fac fiindcă îmi pasă de acei sărmani oameni naivi… că o fac pentru a-i ajuta să-şi dea seama că îşi pun nădejdea în ce nu trebuie.

Ca să fiu sinceră, mai aveam încă un motiv.

Când îi provocam la întrebări pe credincioşi, eram în adâncul meu curioasă să văd dacă mă pot convinge că au dreptate.

Căutam să fac acest lucru în parte şi deoarece doream să mă eliberez de „enigma Dumnezeu”. Dacă le puteam dovedi în mod decisiv că greşesc, atunci îmi puteam lua gândul de la subiectul acesta şi-mi puteam vedea de viaţa mea.

Nu mi-am dat seama însă care era adevăratul motiv pentru care eram atât de frământată de subiectul „Dumnezeu”… fiindcă El Însuşi îl aducea la lumină. Am ajuns să înţeleg însă că Dumnezeu vrea să fie cunoscut. Ne-a creat ca să-L cunoaştem. Ne-a înconjurat cu dovezi ale existenţei Sale şi ne pune chiar sub ochi această chestiune a existenţei Sale. Parcă nu puteam să nu mă gândesc la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu.

De fapt, chiar în ziua când m-am hotărât să recunosc că Dumnezeu există, mi-am început rugăciunea astfel: „OK, ai câştigat!” Poate că motivul subtil pentru care ateii sunt deranjaţi de cei care cred în Dumnezeu este că Dumnezeu este Cel care nu îi lasă în pace.

Nu sunt singura care a trecut prin aşa ceva. Malcolm Muggeridge, autor de lucrări filosofice, scria:

„Aveam impresia că într-un fel sau altul, în îndelungile mele căutări, eu eram cel urmărit”. C. S. Lewis îşi amintea: „…noapte de noapte, ori de câte ori îmi luam gândul de la munca mea, chiar şi pentru o clipă, simţeam apropierea constantă, neostoită, a Aceluia pe care, îţi spun sincer, nu-mi doream să-L cunosc.

În cele din urmă, am avut parte tocmai de acel lucru de care mă temusem îngrozitor.

Am cedat şi am recunoscut ….că Dumnezeu este Dumnezeu !!!… am îngenuncheat şi m-am rugat; cred că în clipa aceea nu exista în toată Anglia un păcătos întors la credinţă, care să fie mai nefericit şi mai reticent ca mine”.

După aceea Lewis a scris o carte intitulată „Surprins de bucurie”, ca urmare a faptului că L-a cunoscut pe Dumnezeu.

Nici eu nu aveam niciun fel de aşteptări… în afară de aceea de a fi cinstită şi de a recunoaşte pe drept existenţa lui Dumnezeu !

Cu toate acestea, de-a lungul lunilor care au urmat momentului recunoaşterii lui Dumnezeu… am devenit tot mai uimită de dragostea Sa pentru mine !.

Ce minunat este Creatorul meu Inteligent care ma iubeste nespus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

x

Check Also

Semințele care refac funcția ficatului, pancreasului și rinichilor, prevenind diabetul – cum se folosesc?

Semintele de mei nu se afla printre semintele populare atunci cand vine vorba despre sanatate, ...