Meditație biblică nepublicată a pastorului Richard Wurmbrand: Dumnezeul nostru cel modest

În cea de-a patra carte a lui Moise, capitolul 31, ni se spune că Dumnezeu le-a dat evreilor o mare victorie asupra poporului madianit. Dumnezeu le-a spus să dea Templului a doi-la-mie parte din pradă. Dumnezeu este modest – cere puțin. Apostolul Pavel a scris credincioșilor din Corint: „lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt” (1 Corinteni 1:28)

Dumnezeu permite ca lumea să fie condusă de dictatori-monștri și păstrează pentru Sine o mică turmă. Răul triumfă și creștinii trec prin suferințe. Dacă întrebați: „De ce această modestie a lui Dumnezeu?”, Răspunsul ar fi că „este un lucru nepotrivit să întrebăm Creatorul. Nu puneți întrebări, ci ia-ți locul tău modest lângă Dumnezeul tău modest”. Fiecare prieten și susținător al lucrării noastre creștine face câte puțin, dar Dumnezeul modest apreciază puținul și lucrarea nu este zadarnică. Poate nu am obținut rezultate spectaculoase, pentru că aparținem unui Dumnezeu modest.

Când Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, El a ales ca loc de naștere un grajd, ca mod de viață, întristarea, ca mod de moarte, răstignirea. Și-a ales ca ucenici, doisprezece oameni disprețuiți. Când ucenicii au venit la Isus spunând: „Cine este mai mare în împărăția cerurilor? „Iisus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor si le-a zis: „Adevarat vă spun că, daca nu vă pocăiți și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împarația cerurilor.

De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împarația cerurilor. Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine.”(Matei 18: 1-5) Astfel,” a se pocăi ” înseamnă să te cobori la nivelul cerințelor și posibilităților unui copil mic, fiind total dependent de părinți. Noi trebuie să fim conștienți de dependența totală a omului de mila lui Dumnezeu.

Căci Elihu îi explică lui Iov aflat în suferință: „Dacă (Dumnezeu) și-ar lua înapoi duhul și suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată, și omul s-ar întoarce în țărână.” (Iov 34, 14-15)

Marele profet Ilie, a fost sortit să fie răpit în mod miraculos direct în ceruri. A avut totuși, un moment de slăbiciune teribilă, de înspăimântare totală, de dorință de a muri. Când a fost întrebat de Dumnezeu: „Ce faci aici, Ilie?” nu a putut să facă nimic altceva decât să răspundă din peștera în care se ascundea: „Am rămas numai eu singur, și (dușmanul meu) caută să-mi ia viața.”.

În momentul cel mai umilitor pentru acest profet, modestia lui Dumnezeu a fost dezvăluită: „Domnul a trecut pe langa pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vânt tare si puternic, care despica muntii si sfarâma stâncile. Domnul nu era in vântul acela. Si dupa vânt, a venit un cutremur de pamânt. Domnul nu era in cutremurul de pamânt. Si dupa cutremurul de pamânt, a venit un foc: Domnul nu era in focul acela. Si dupa foc, a venit un sursur blând si subtire” și Biblia continuă:

„Ilie a auzit! „(1 Împărați 19: 11-12) Ilie a iesit atunci din pestera in care se ascundea sa-L intampine pe Creator. Știa că Dumnezeu este modest! Domnul Iisus a fost capabil să hrănească în mod miraculos, la un moment dat, patru mii de persoane. (Marcu 8:1-13) Mari mulțimi îl urmau. Cu toate acestea, Iisus a promis să fie prezent chiar dacă doi sau trei se adună în Numele Lui.

Unii dau totul pentru Hristos, libertatea, onoarea și viața lor. Unii își îndeplinesc datoria și dau zeciuiala bisericii sau răspândesc broșuri crestine. Dumnezeu este modest. Să-I auzim vocea Sa liniștită. El a cerut doar doi-la-o-mie parte din pradă. O zi are 1440 de minute. Dați a doi-la-mie parte sau aproape trei minute de rugăciune, pentru suferința fraților și surorilor dumneavoastră, care au fost persecutați pentru credință. Dumnezeul modest este recunoscător pentru cea mai modestă contribuție.

Un deținut creștin din Cuba a fost rugat să semneze o declarație care conținea acuzații împotriva fraților, care apoi ar fi condus la arestarea lor. El a spus: „Lanțul mă împiedică să semnez aceasta”. Ofițerul comunist a răspuns: „Dar nu sunteți în lanțuri”. „Sunt”, a spus creștinul; „Sunt legat de lanțurile martorilor care, de-a lungul secolelor, și-au dat viața pentru Hristos.

Sunt o mica verigă în acest lanț. Nu o voi rupe.” Scriitorul bisericii din secolul al XIV-lea, THOMAS AQUINAS, după ce a numit martiriul cea mai mare dovadă a iubirii perfecte, adaugă: „Cuvintele pronunțate de martiri în fața autorităților nu sunt cuvinte umane, expresia simplă a convingerilor umane, ci cuvinte pronunțate de Duhul Sfânt prin aceia care mărturisesc pe Isus. Învățați de la martiri. Și tu ești o verigă în acest lanț. Rămâneți credincioși! ”

Richard Wurmbrand