Să fie adevărat? Un preot dezvăluie secretul focului sacru din Biserica Sfântului Mormânt

Preotul Samuel Agoïan, reprezentant al Patriarhiei Armene la Ierusalim, a afirmat că a elucidat miracolul Focului Sfânt şi că aprinderea acestuia are legătură cu Biserica Coptă.

Preotul armean Samuel Agoian le-a spus reporterilor israelieni ce se întâmplă cu adevărat în timpul apariţiei miraculoase a Focului Sacru, scrie portalul de ştiri IsraelInfo, preluat de agenţia rusă Sputnik, citează adevarul.ro.

Potrivit prelatului, candelele focului sacru ar fi aprinse de către patriarhi de la un felinar pe ulei şi nu ar fi nimic mistic în acest proces. „Dumnezeu face minuni, dar nu pentru a amuza oamenii”, a spus Agoïan.

Reprezentanţii Bisericii Copte, care au fost lângă preot în timpul interviului, au reacţionat imediat cerând jurnaliştilor să nu mai filmeze. „Ia-ţi camerele de aici, minte”, a strigat unul dintre prelaţii copţi. La rândul său, Agoïan, a dat asigurări că reprezentanţii copţilor, spre deosebire de armeni, nu sunt prezenţi la ceremonia respectivă.

Focul Sfânt simbolizează lumina miraculoasă a Învierii lui Hristos despre care a vorbit apostolul Petru şi care este considerat sacru de credincioşi. Apariţia sa în ajunul Paştelui ortodox datorită rugăciunilor Patriarhului Ortodox al Ierusalimului, clerului şi miilor de pelerini, se numeşte „miracolul focului sfânt”, deşi se aprinde anual.

Sfântul Mormânt este un sanctuar al lumii creştine. El s-ar afla acolo unde Isus Hristos a fost răstignit, îngropat înainte de a învia, conform Scripturilor. În fiecare an, în ajunul Paştelui, miracolul focului sfânt apare în biserica Sfântului Mormânt.

Primele care se aprind sunt o candelă şi 33 de lumânări, pentru a marca anii vieţii pământeşti a lui Isus Hristos. Credincioşii cred că ne-apariţia focului sacru ar putea marca începutul sfârşitului.

Ce mărturisesc alti credincios si chiar un preot..

Încă de pe vremea când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor a existat o doză serioasă de scepticism asupra acestui fenomen, însă acesta era tolerat pentru că pelerinii ce călătoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente.

Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţimea ortodoxă şi au descoperit că miracolul a încetat să se mai producă. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul.

Fenomenul este descris de celebrul istoric Edward Gibbon în opera sa de căpătâi, Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului Roman, în volumul IV, publicat în 1788: „Musulmanii zâmbeau cu condescenţă la menţiunea flacării miraculoase ce se aprindea în ajunul Paştelui.

Această fraudă pioasă, concepută în secolul al IX-lea, era apreciată de cruciaţii latini şi este repetată anual de către preoţimea sectelor greceşti, armene şi copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu şi pentru cel al tiranilor ce îi conduc.

Cu timpul, toleranţa asupra acestui fenomen a fost sporită şi de interes, veniturile prinţului şi ale emirului crescând în fiecare an datorită miilor de străini ce veneau să observe fenomenul”.

O altă sursă istorică la care apelează scepticii este arhimandritul rus Porfirie, ce a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a fonda misiunea rusească. În jurnalul pe care l-a ţinut, acesta menţionează că preoţimea din Ierusalim ştia că “miracolul”este de fapt o fraudă.

„Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi”, a scris Porfirie în jurnalele ce au fost publicate între 1894-1901.

Victoria Clark, corespondenta pentru România a publicaţiei britanice The Observer în anii ’90, a scris o carte dedicată miracolului de la Ierusalim, intitulată Holy Fire: The Battle for Christ’s Tomb. Jurnalista relatează că în secolul al XIX-lea, clerul ortodox din Ierusalim a dorit să prezinte publicului larg miracolul ca fiind mai degrabă simbolic, însă pierderile financiare şi spirituale au fost considerate prea mari, aşa că ideea a fost abandonată.

Nici incidentul grav din 1834, când sute de pelerini au murit călcaţi în picioare de mulţimea strânsă lângă micuţa biserică, nu a schimbat hotărârea clerului.

În 2001, un făclier armean care a luat de multe ori parte la ceremonia de la Ierusalim a dezvăluit pentru The Telegraph secretul Luminii Sfinte. „Nu este niciun miracol. Preoţii greci aduc o lampă – ce a fost folosită în acest scop de 1500 de ani – pentru a aprinde Lumina Sfântă. Pentru pelerinii credincioşi, ce vin din ţări îndepărtate, este un foc din rai, un adevărat miracol. Dar nu şi pentru noi”, a mărturisit el.

Ipoteza unei lămpi cu o vechime de 1500 de ani nu pare a fi prea credibilă. Cea mai plauzibilă explicaţie a fost oferită acum câţiva ani de un specialist grec, care a studiat fenomenul timp de mai mulţi ani.

Fosforul, cheia Luminii Sfinte?

Pentru că Patriarhul nu poate pătrunde cu surse de foc în biserică, fiind controlat de autorităţile israeliene, scepticii au explicat că secretul Luminii Sfinte este ascuns în lumânările pe care acesta le ia cu el în Biserică. Dacă acestea sunt impregnate cu fosfor alb, nu este nevoie de o sursă de foc pentru a le aprinde, deoarece fosforul, în contact cu aerul umed, tinde să ia foc spontan.

Un istoric grec, Michael Kalopoulos, a făcut o demonstraţie în direct la o televiziune din Grecia, arătând cum lumânările folosite de Patriarh se pot aprinde fără a avea nevoie de o sursă de foc.

În imaginile video de mai jos se poate observa cum cercetătorul grec înmoaie vârful lumânărilor în fosfor, iar acestea se aprind apoi de la sine: Video

Pentru a amâna aprinderea flăcărilor, lumânările pot fi apoi înmuiate într-un solvent organic, fosforul urmând să ia contact cu aerul abia după ce acesta se evaporă.

Calităţile fosforului erau cunoscute încă din antichitate, spune Kalopoulos, fiind folosit de magicienii din Caldeea în secolul V î.e.n. De asemenea, Strabon descrie folosirea sa de către babilonieni în Geographica, lucrare publicată în anul 23 e.n.

Citeste și Celebra plantă din Psalmii lui David, un adevărat antibiotic natural

Cititi si Azi are 74 de ani si arata asa: Rolul lui Iisus i-a distrus cariera si viata! Dupa ce a aparut in film, nici nu mai putea sa mearga pe strada fara sa

Anunt important: Pentru că reteaua de socializare ne-a cenzurat ca postarile care se fac sunt aproape oprite pentru ca dvs sa nu le mai vedeti, sa le cititi sau le dati mai departe, va asteptam in grupul creat pentru dvs unde e alta situatie! Va asteptam in grupul acesta: Stiri si incurajari crestine

Sa nu uitam ca Mantuitorul nostru a spus:  „Eu am venit sa fiu Lumina lumii” Ioan 12:4

Sursa:Descopera

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

x

Check Also

Semințele care refac funcția ficatului, pancreasului și rinichilor, prevenind diabetul – cum se folosesc?

Semintele de mei nu se afla printre semintele populare atunci cand vine vorba despre sanatate, ...